INCITATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care incită; instigator. [< fr. incitateur]. Vezi definitia »

BRONHOCONSTRICTÓR, -OÁRE adj., s. n. (substanță) care produce bronhoconstricție. (< fr. bronchoconstricteur) Vezi definitia »

PROBATÓR, -OÁRE, probatori, -oare, adj. Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă; probatoriu (2). – Din fr. probatoire. Vezi definitia »

DEZMIERDĂTÓR, -OÁRE, dezmierdători, -oare, adj. Care dezmiardă; mângâietor, alintător. ♦ Care încântă, care desfată; desfătător. – Dezmierda + suf. -ător. Vezi definitia »

PORUNCITÓR, -OÁRE, poruncitori, -oare, adj. 1. Care poruncește (1), ordonă; căruia îi place să poruncească, să domine. Om poruncitor. 2. Care exprimă o poruncă, un ordin; p. ext. autoritar. Ton poruncitor. [Var.: (reg.) poroncitór, -oáre adj.] – Porunci + suf. -tor. Vezi definitia »