Definita cuvantului trăgător
TRĂGĂTÓR, -OÁRE, trăgători, -oare, adj., subst. I. Adj. (Despre vite) Care efectuează o tracțiune; de muncă, de povară. II. S. m. și f. 1. Persoană care trage ceva. ◊ Trăgători de sfori = persoană care trage sforile păpușilor la teatrul de marionete; fig. persoană care uneltește. 2. Persoană (în special ostaș) care trage cu o armă de foc; trăgaci (2). ◊ Loc. adj. și adv. (Mil.; ieșit din uz) În trăgători = în lanț, unul după celălalt. 3. Persoană care emite o trată. III. S. f. 1. Fiecare dintre cele două curele care leagă scările de șa. ♦ Curea groasă cu care se aplicau în trecut pedepse corporale; p. ext. bătaie cu o astfel de curea. 2. Un fel de scăunel cu o deschizătură în care se bagă călcâiul cizmei, spre a o descălța. IV. S. n. Instrument de desen folosit la trasarea cu tuș a liniilor. – Trage + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu trăgător
păciuitór, -oáre, adj., s.m. (înv.) 1. (adj.) împăciuitor. 2. (s.m.) persoană care păciuiește. Vezi definitia »
OSÂNDITÓR, -OÁRE, osânditori, -oare, adj. (Rar) Care condamnă, care dezaprobă. – Osândi + suf. -tor. Vezi definitia »
IMPUNĂTÓR, -OÁRE adj. Măreț, falnic, impozant. [< impune + -tor]. Vezi definitia »
CONGELATÓR s. n. instalație frigorifică pentru congelare. (< fr. congélateur) Vezi definitia »
ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, adj. (Rar) Care asanează. – Asana + suf. -tor. Vezi definitia »