Definita cuvantului trăgător
TRĂGĂTÓR, -OÁRE, trăgători, -oare, adj., subst. I. Adj. (Despre vite) Care efectuează o tracțiune; de muncă, de povară. II. S. m. și f. 1. Persoană care trage ceva. ◊ Trăgători de sfori = persoană care trage sforile păpușilor la teatrul de marionete; fig. persoană care uneltește. 2. Persoană (în special ostaș) care trage cu o armă de foc; trăgaci (2). ◊ Loc. adj. și adv. (Mil.; ieșit din uz) În trăgători = în lanț, unul după celălalt. 3. Persoană care emite o trată. III. S. f. 1. Fiecare dintre cele două curele care leagă scările de șa. ♦ Curea groasă cu care se aplicau în trecut pedepse corporale; p. ext. bătaie cu o astfel de curea. 2. Un fel de scăunel cu o deschizătură în care se bagă călcâiul cizmei, spre a o descălța. IV. S. n. Instrument de desen folosit la trasarea cu tuș a liniilor. – Trage + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu trăgător
DELATÓR, -OÁRE s. m. f. denunțător; informator. (< fr. délateur, lat. delator) Vezi definitia »
fonatór adj. m., f. fonatoáre; pl. f. fonatoáre Vezi definitia »
ARUNCĂTÓR2, -OÁRE, aruncători, -oare, s. m. și f. Atlet specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc. – Din arunca + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »
Conducator politic sau militar la Atena. Vezi definitia »
MALAXÓR, malaxoare, s. n. Mașină care amestecă (sau frământă) diverse materiale pentru a le transforma într-o masă omogenă. – Din fr. malaxeur. Vezi definitia »