REVOCÁRE, revocări, s. f. 1. Acțiunea de a revoca și rezultatul ei; revocație. 2. (Jur.) Desfacere unilaterală a unui act prin manifestarea de voință a persoanei care l-a făcut. ♦ Desfacere a unui act juridic în cazurile prevăzute de lege. 3. Act prin care organul de stat competent hotărăște încetarea calității sale de membru într-un organ ales. ♦ Retragere de către alegători a mandatului încredințat unei persoane de a-i reprezenta în organele de conducere ale statului. – V. revoca. Vezi definitia »

AUTOMULȚUMÍRE s. f. mulțumire de sine, în urma unor succese, care duce la suficiență, stagnare; autoîncântare. (< auto¹- + mulțumire) Vezi definitia »

REVOPSÍRE s. f. Acțiunea de a revopsi și rezultatul ei. – V. revopsi. Vezi definitia »

PICLÁRE, piclări, s. f. Piclaj. – Cf. piclaj. Vezi definitia »

PUNCȚIONÁRE, puncționări, s. f. Acțiunea de a puncționa. [Pr.: -ți-o-] – V. puncționa. Vezi definitia »