TĂRCÁ, tărchez, vb. I. Tranz. (Reg.) A vopsi în culori variate (și nearmonizate), a trage dungi colorate; a dunga; a vărga, a bălța. – Din tărcat (derivat regresiv). Vezi definitia »

ATICA (ATTIKÍ), pen. în SE Greciei mijlocii, între. ins. Eubeea, G. Egina și Corint, despărțită de Pen. Pelopones prin istmul Corint, al cărei principal centru a fost, începînd din antic., orașul Atena. Vezi definitia »

ACETIFICÁ vb. I. tr., refl. (Despre alcoolul etilic) A (se) transforma în acid acetic. [Cf. fr. acétifier]. Vezi definitia »

CLAUDICÁ vb. intr. 1. a șchiopăta. 2. a călca nesigur, a se împletici; a șovăi. (fig.) a nu fi cum trebuie, a se clătina. (< fr. claudiquer, lat. claudicare) Vezi definitia »

CÁCA subst. (În limbajul copiilor) 1. Materii fecale, excremente. 2. Lucru murdar, respingător. – Cf. fr. caca. Vezi definitia »