BĂNÁT, (3) bănaturi, s. n. (Reg.) 1. Stare de durere sufletească, de jale, de tristețe, de părere de rău. 2. Supărare, necaz, ciudă. ◊ Expr. A nu-i fi cuiva cu bănat= (ca formulă de politețe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva. 3. Învinuire, reproș, imputare. – Din magh. bánat. Vezi definitia »

DECAPITÁT, -Ă, decapitați, -te, adj. Ucis, executat prin tăierea capului; căruia i s-a tăiat capul. – V. decapita. Vezi definitia »

EMIRÁT s. n. stat condus de un emir. (< fr. émirat) Vezi definitia »

sprehuiát, -ă, adj. (reg.; despre oameni) 1. nebunatic, ușuratic. 2. (despre copii; în forma: zbrihuat) neastâmpărat. 3. (în forma: zbrevuiat; despre facultățile psihice) tulburat. 4. (în forma; sprăhoiet; despre îmbrăcăminte) dezordonat; neîngrijit. Vezi definitia »

EVADÁT, -Ă, evadați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a fugit din închisoare sau de sub pază. – V. evada. Vezi definitia »