POLENIZATÓR, polenizatori, s. m. Varietate de pom, de arbust sau de altă plantă al cărei polen fecundează florile altor varietăți, din aceeași specie sau din altă specie, asigurând fertilitatea acestora. [Var.: (rar) polinizatór s. m.] – Poleniza + suf. -tor. Vezi definitia »

VORBITÓR, -OÁRE, vorbitori, -oare, adj., subst. I. Adj. 1. Care vorbește; care folosește limbajul articulat. ♦ Care vorbește plăcut (și mult); vorbăreț, comunicativ. 2. Evident, edificator, elocvent. II. S. m. și f. 1. Persoană care vorbește, care folosește limbajul articulat. ♦ Persoană care povestește, care discută cu alții. 2. Orator, conferențiar. III. S. n. Cameră specială destinată întrevederilor dintre o persoană aflată într-un internat, într-un cămin etc. și cineva venit din afară. – Vorbi + suf. -tor (III după fr. parloir). Vezi definitia »

DEMULGATÓR s.n. Substanță care determină separarea unei emulsii stabile. [< germ. Demulgator]. Vezi definitia »

preacurătór, preacurătoáre, adj. (înv.) care curge din belșug, mult, tare. Vezi definitia »

RAMBLEIATÓR s.m. Lucrător minier care execută lucrări de rambleiere. [Pron. -ble-ia-. / < rambleia + -tor, după fr. remblayeur]. Vezi definitia »