ORBÍTĂ, orbite, s. f. 1. Traiectorie în formă de curbă (închisă) pe care o parcurge un mobil. ♦ Drumul real parcurs de un astru. ◊ Orbită aparentă = drumul aparent proiectat pe bolta cerească pe care se deplasează un corp ceresc. 2. Fiecare dintre cele două cavități osoase ale craniului, în care se află globul ocular. 3. Fig. Sfera sau mediul unei activități oarecare; sferă de acțiune sau de influență. – Din fr. orbite, lat. orbita. Vezi definitia »

HAVÁNĂ s.f. 1. Țigară de foi de calitate superioară. 2. Plută de mare alcătuită din trunchiuri de brad dispuse în forma unei țigări de foi și legate cu cabluri. [< fr. havane, cf. La Habana – capitala Cubei]. Vezi definitia »

SULTANÍNĂ s.f. Soi de viță de vie cultivată pentru stafide. [< germ. Sultanine]. Vezi definitia »

BUNĂVOÍNȚĂ s. f. 1. Purtare sau atitudine binevoitoare față de cineva; îngăduință. 2. Tragere de inimă; râvnă, zel, sârg. [Gen.-dat.: bunăvoinței] – Bună + voință (după lat. benevolentia). Vezi definitia »

CARPÉTĂ, carpete, s. f. Covoraș. – Din fr. carpette. Vezi definitia »