TICLUÍ, ticluiesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A aranja, a așeza; a înjgheba, a întocmi. ♦ Fig. A pune la cale (potrivind, inventând, născocind). ◊ Expr. A o ticlui (bine) = a da unei afirmații mincinoase aparența de adevăr. 2. A compune, a redacta (repede, ușor). – Et. nec. Vezi definitia »

ZĂGĂLUÍ, zăgăluiésc, vb. IV. Tranz. (Banat) A enerva, a scoate din răbdări. (din sb. zagaliti) Vezi definitia »

șturuí, șturuiésc, vb. IV (reg.) 1. a lucra excesiv. 2. a strânge în clește. Vezi definitia »

chemuluí (-uésc, -ít), vb. – (Trans.) A reflecta, a calcula. – Var. chimului. Mag. kém(l)elni (Lacea, Dacor., IV, 778). Cuvînt rar. Gáldi, Dict., 114, pornește de la var. și o explică prin mag. kimél. – De aici, în Mold., expresia cu nechimiluita (var. cu chiuita), cu sensul de „fără socoteală, în exces”. Vezi definitia »

TECSUÍ vb. IV v. ticsi. Vezi definitia »