ANCORÓT, ancorote, s. n. Ancoră (1) mică folosită la ambarcațiile ușoare. – Din it. ancorotto. Vezi definitia »

tróscot s. m. – Brebenel, iarbă-roșie (Polygonum aviculare). – Var. troscovă, troscoțel. Megl. troscăt. Sl. troskotŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 419; Conev 46), cf. bg., sb., cr. troskot; aparține aceleiași rădăcini expresive ca trosc. Vezi definitia »

CAMARÓT s. m. ospătar la bordul unei nave. (< sp. camarotero) Vezi definitia »

CULÓT, culote, s. n. Piesă izolantă montată la partea inferioară a unui tub electronic, în care sunt prinse rigid piciorușele conectate ca electrozi. – Din fr. culot. Vezi definitia »

ROBÓT s. m. 1. automat care poate face lucrări complicate, asemănătoare celor efectuate de oameni. 2. (fig.) om care trudește tot timpul, în mod mecanic. (< fr. robot) Vezi definitia »