AMÍN interj. 1. (În texte religioase sau în legătură cu religia, folosit ca formulă de încheiere). Adevărat! așa să fie! ♦ (Fam.) Adio! s-a terminat! 2. (Substantivat, n., în expr.) Câtu-i aminul sau până (ori nici) la amin = niciodată; nicicum. – Slav (v. sl. aminŭ < gr.). Vezi definitia »

PINGUÍN s.m. Pasăre palmipedă din mările arctice, cu aripi scurte, cu pieptul alb și cu mersul legănat, care stă în poziție verticală. [Pron. -gu-in. / < fr. pingouin]. Vezi definitia »

amín interj. – (În texte religioase sau în practica bisericii creștine) Adevărat! Așa să fie! Ngr. ἀμήν, sl. aminŭ. Vezi definitia »

TOCSÍN, tocsine, s. n. (Franțuzism) Clopot de alarmă. – Din fr. tocsin. Vezi definitia »

SIN¹ s. m. invar. (Înv. și reg.; particulă care precedă prenumele tatălui și intră în componența numelui de familie al copiilor) Fiu, fiul lui... – Din sl. synŭ. Vezi definitia »