hazáică, hazaíce, s.f. (reg., înv.) 1. stăpâna casei. 2. femeie. Vezi definitia »

TONSÚRĂ s.f. Podoabă a capului practicată ca semn distinctiv al diverselor ordine călugărești constând în raderea părului, în formă rotundă, din creștetul capului. ♦ Ceremonie a unei astfel de tunsori a părului la consacrarea unui cleric catolic. [Cf. fr. tonsure, cf. lat. tonsura]. Vezi definitia »

PASIFLÓRĂ s. f. plantă din America tropicală și din Asia, cu tulpina ramificată și cu flori albăstrii sau albe-roz. (< fr. passiflore, lat., it. passiflora) Vezi definitia »

TETRACLORÚRĂ s. f. combinație a clorului cu un element tetravalent. ♦ ~ de carbon = compus organic lichid, incolor, cu miros plăcut, în unele aparate de stins incendiile, ca solvent neinflamabil, la fabricarea lacurilor, a insecticidelor etc. (< fr. tétrachlorure) Vezi definitia »

PARALITERATÚRĂ, paraliteraturi, s. f. Scriere considerată la periferia creației literare propriu-zise. – Din fr. paralittérature. Vezi definitia »