globire, globiri s. f. (intl.) a tâlhări, a jefui. Vezi definitia »

DEZGOLÍRE, dezgoliri, s. f. Faptul de a (se) dezgoli. – V. dezgoli. Vezi definitia »

stâlpáre, stâlpări, s.m., f., n. (pl.) 1. (s.f.; înv. și pop.) ramură verde, crenguță înfrunzită; ramură de salcie verde și înflorită, care se împarte credincioșilor ortodocși, la biserică, în Duminica Florilor. 2. (s.m.; fig.; înv.) urmaș; vlăstăr. 3. (s.f. pl.; reg.) copaci îngemănați. 4. (s.n. pl.; înv.) toiege. 5. (s.n. pl.; reg.) scocuri sterpe. 6. (s.n. pl.; reg.) cânepă pentru sămânță semănată în porumb. Vezi definitia »

vácă-de-máre (morsă) s. f., g.-d. art. vácii-de-máre; pl. vaci-de-máre Vezi definitia »

EXCIZÁRE s. f. Acțiunea de a exciza și rezultatul ei. – V. exciza. Vezi definitia »