șiștoáre (-óri), s. f. – 1. Centură, bandă, fașă. – 2. Una din cele șapte tije dispuse în cerc care formează volantul roții de moară. – Var. șitoare, șîștoare, șuștoare. Sb. šestar „cerc”. Legătura cu lat. cinctorium (Crețu 338) sau cu sl. šiti „a coase” (Scriban) este improbabilă. După Cihac, II, 389, din sl. šiška „con”. Vezi definitia »

CONSULTÁRE s.f. Acțiunea de a consulta și rezultatul ei; întrebare, cercetare; ascultarea unei păreri, solicitarea unui aviz. [< consulta]. Vezi definitia »

ANGRENÁRE, angrenări, s. f. Acțiunea de a (se) angrena. Vezi definitia »

COMANDÁRE s. f. Acțiunea de a comanda și rezultatul ei. – V. comanda. Vezi definitia »

NARCOTIZÁRE s.f. Acțiunea de a narcotiza și rezultatul ei. [< narcotiza]. Vezi definitia »