scrípcă (-ci), s. f. – Vioară. Rus. skripka (Tiktin), din sl. skripati „a scîrțîi”. Este dubletul lui scripete (var. scripet, scrip(e)ț), s. n. (palan, mufă, macara), megl. scripeati, din bg., slov. skripec, sb. skripac. Der. scripcar, s. m. (violonist; insectă, Saperda carcharias); scripcăraș, s. m. (greier, Gryllus campestris). Vezi definitia »

frișcă² sf [ Atestare: Sandu-Aldea U.P.224 Plural: friști Etimologie: din maghiară fricska ] (Popular) 1. Nuia. 2. (Figurat) Femeie tânără, zglobie, atrăgătoare, șmecheră și ușor frivolă. 3. (Regional) Nume dat de ciobani câinilor de la stână. 4. (Translvania) Bobârnac 5. (Ornitologic, Banat) Codobatură (Motacilla alba) Vezi definitia »

meteáhnă (metéhne), s. f. – 1. (Înv.) Stricăciune, cusur, neplăcere, neajuns, supărare. – 2. Imperfecțiune, defect, lipsă, daună, pată. Creație expresivă, bazată pe ideea de „imperfecțiune” exprimată prin aceleași mijloace ca în metehău, cf. și mătăhală, metearcă; finala ca în bahnă, care este posibil să fie de asemeni cuvînt expresiv. Der. din sb., cr. mahana (Cihac, II, 194) nu pare posibilă; cea de la beteag „bolnav” (Tiktin; Scriban) se bazează pe o var. beteahnă, folosită de Dosoftei; dar cum inventivitatea verbală a acestui autor este cunoscută, e vorba mai curînd de o indicație în plus asupra originii sale expresive. Vezi definitia »

zvonistică s. f. sg. activitate de creare, lansare și răspândire a informațiilor false. Vezi definitia »

pretcúță, pretcúțe, s.f. (reg.) pretcă mică, bețișor folosit la alcătuirea unei lese din nuiele. Vezi definitia »