MĂSĂLUÍRE s. f. v. măsălui. [Sinonime] Vezi definitia »

șiștoáre (-óri), s. f. – 1. Centură, bandă, fașă. – 2. Una din cele șapte tije dispuse în cerc care formează volantul roții de moară. – Var. șitoare, șîștoare, șuștoare. Sb. šestar „cerc”. Legătura cu lat. cinctorium (Crețu 338) sau cu sl. šiti „a coase” (Scriban) este improbabilă. După Cihac, II, 389, din sl. šiška „con”. Vezi definitia »

cicoáre (cicóri), s. f. – Insectă, greiere. – Megl. țicoari. Lat. *cĭcāla, forma vulg. în loc de cĭcāda (Pușcariu, RF, I, 270; DAR); cf. alb. kjingalë, it. cicala, prov. cigala, sp. cigarra. Rezultatul normal (*cicară) pare să fi suferit influența cuvîntului anterior. Cf. și cicăli. Vezi definitia »

CERUÍRE, ceruiri, s. f. Acțiunea de a cerui; ceruit. – V. cerui. Vezi definitia »

PREAPRÍNDERE s.f. Aprindere prematură a combustibilului în cilindrii unui motor cu ardere internă. [< pre- + aprindere]. Vezi definitia »