PÁVOR s.n. (Liv.) Stare de groază, provocată de imagini terifiante, care apare la copii în timpul somnului. [< lat. pavor, it. pavore]. Vezi definitia »

ȚIITÓR, -OÁRE, țiitori, -oare, s. f., adj. 1. S. f. (Pop.) Concubină. 2. S. f. pl. Loc unde stă vânătorul la pândă; loc pe unde trece vânatul. 3. Adj. (Înv.) Care ține mult timp; durabil. [Pr.: ți-i-] – Ține + suf. -itor. Vezi definitia »

EMULSÓR s. n. aparat pentru prepararea emulsiilor. (< fr. émulseur) Vezi definitia »

APORTÓR s.m. câine de vânătoare care aduce vânatul. (< fr. apporteur) Vezi definitia »

DENUNȚĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care denunță. V. delator. [< denunța + -tor, după fr. dénonciateur]. Vezi definitia »