Definita cuvantului receptiv
RECEPTÍV, -Ă, receptivi, -e, adj. Susceptibil de a recepționa, de a primi cu ușurință impresii din afară; care primește cu interes observațiile care i se fac (și ține seama de ele). ♦ Care învață, care asimilează ușor. ♦ (Med.) Predispus de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă). – Din fr. réceptif.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu receptiv
IMPRECATÍV, -Ă adj. Referitor la imprecație, cu caracter de imprecație. [Cf. it. imprecativo]. Vezi definitia »
COPULATÍV, -Ă adj. 1. (despre conjuncții) care leagă (părți de) propoziții de același fel. ♦ verb ~ = verb în alcătuirea predicatului nominal, făcând legătura între subiect și numele predicativ; copulă (1); propoziție ~ă = propoziție coordonată legată prin asociere de coordonata ei. 2. (log.; despre judecăți afirmative) care are mai multe subiecte legate de același predicat. (< fr. copulatif, lat. copulativus) Vezi definitia »
EMULSÍV, -Ă adj. (despre semințe) din care se poate extrage uleiul. (< fr. émulsif) Vezi definitia »
SUCCESÍV, -Ă, succesivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care urmează unul după altul (fără întrerupere sau la intervale scurte și regulate). ♦ Care are loc, se petrece progresiv, treptat. – Din fr. succesif, lat. successivus. Vezi definitia »
FESTÍV, -Ă adj. De sărbătoare; sărbătoresc, măreț, somptuos. [< lat. festivus]. Vezi definitia »