Definita cuvantului receptivitate
RECEPTIVITÁTE, s. f. Însușirea de a fi receptiv; predispoziție de a primi cu ușurință impresii sau influențe din afară. ♦ Capacitatea unui substrat biologic de a suferi influența unui agent exterior. ♦ (Med.) Predispoziție a organismului de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă), ca urmare a scăderii mijloacelor sale de apărare. – Din fr. réceptivité.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu receptivitate
RELIGIOZITÁTE s. f. 1. evlavie, pietate. 2. reculegere. (< fr. religiosité, germ. Religiosität) Vezi definitia »
INFÁNTE, -Ă, infanți, -te, s. m. și f. Titlu dat copiilor regelui Spaniei (și al Portugaliei), în afară de primul născut; persoană care poartă acest titlu. – Din sp. infante. Cf. it. infante. Vezi definitia »
FIABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi fiabil; siguranță în exploatare. [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiabilité. Vezi definitia »
EUGEOFÍTE s. f. pl. geofite a căror perioadă de repaus biologic se datorește lipsei de lumină sau căldură. (< fr. eugéophytes) Vezi definitia »
RĂZBÁTE, răzbát, vb. III. 1. Intranz. A-și face, a-și croi drum prin..., a înainta cu greu, înlăturând obstacolele; a străbate, a pătrunde. 2. Intranz. A răzbi (2), a izbuti. 3. Intranz. A umbla în lung și în larg; a cutreiera, a colinda. 4. Tranz. (Despre stări, sentimente) A pune stăpânire cu putere pe cineva; a birui, a învinge, a copleși, a răzbi (4). – Răz- + bate. Vezi definitia »