URLUITOÁRE, urluitori, s. f. Mașină cu care se urluiesc boabele sau turtele furajere de semințe oleaginoase. [Pr.: -lu-i-. - Var.: uruitoáre s. f.] – Urlui + suf. -toare. Vezi definitia »

IMPLORÁRE s.f. Acțiunea de a implora și rezultatul ei; implorație. [< implora]. Vezi definitia »

CRACÁRE s.f. Procedeu prin care se obțin din hidrocarburile grele, rămase de la distilarea fracționată a țițeiului, hidrocarburi ușoare, care au o valoare mai mare; cracaj. [< craca]. Vezi definitia »

ștempluíre, ștempluíri, s.f. (reg.) 1. (înv.) ștampilare. 2. marcare (a arborilor). Vezi definitia »

bére s. f. – Băutură alcoolică slabă din hamei. Germ. Bier, modificat prin asociere spontană cu vb. bere (a bea), cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275; DAR). Trebuie să fi intrat în rom. cel puțin din sec. XVI; prima fabrică de bere care apare în documente este cea de la Iași, din 1560. În mr. din it. birra (Ruffini 103). Vezi definitia »