VOLÁR, -Ă adj. Al palmei. [< germ. volar, cf. lat. vola – suprafața palmei]. Vezi definitia »

DEPOZITÁR, -Ă s.m. și f. Persoană care primește ceva în depozit, în păstrare. [Cf. it. depositario]. Vezi definitia »

DIJMÁR, dijmari, s. m. Persoană care strângea dijmele; dijmuitor. – Dijmă + suf. -ar. Vezi definitia »

CULINÁR, -Ă, culinari, -e, adj. Care ține de bucătărie, privitor la prepararea mâncării. ◊ Arta culinară = pricepere deosebită, meșteșug în pregătirea și aranjarea mâncărurilor. – Din fr. culinaire, lat. culinarius. Vezi definitia »

har (háruri), s. n. – Grație divină. – Mar. hare. Ngr. χάρις (Roesler 578; DAR), în parte prin intermediul sl. chari. Sec. XVI. – Der. harnic, adj. (înv., recunoscător; capabil; activ, harnic), cu suf. -nic, ca puternic de la putere (după Cihac, II, 136, urmat de DAR; Densusianu, GS, I, 350; Candrea; Scriban, din sl. charinŭ, cf. bg. haren „frumos”, neharen „leneș”; după ipoteza greșită a lui Diculescu 180, în legătură cu suedezul arnig „harnic”); neharnic, adj. (înv., nedemn; leneș); hărnici, vb. (a munci activ, a-și da silința); hărnicie, s. f. (capacitate, activitate, hărnicie). Cf. hărăzi, haram. Vezi definitia »