BITÚMEN s. n. Material bogat în hidrocarburi, provenit din transformarea, în condiții naturale, a cerii și a rășinii plantelor. – Germ. Bitumen (lat. lit. bitumen). Vezi definitia »

NITROBENZÉN s. m. Lichid uleios, gălbui, insolubil în apă, otrăvitor, cu miros de migdale amare, preparat prin nitrare din benzen și întrebuințat mai ales la fabricarea anilinei și a unor produse intermediare pentru industria coloranților. – Din fr. nitrobenzène. Vezi definitia »

Gen de păsări acvatice, mai mari decât gâsca, cu pene albe sau (rar) negre, cu gâtul lung si arcuit; pasăre care face parte din acest gen. Vezi definitia »

MIOCÉN, -Ă, mioceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca inferioară a neogenului, caracterizată prin floră și faună apropiate de cele actuale, în care s-au format contururile actuale ale continentelor și principalele lanțuri de munți. 2. Adj. Care aparține miocenului (1), privitor la miocen; miocenic. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. miocène. Vezi definitia »

FASAMÉN s. n. lornion. (< fr. face-à-main) Vezi definitia »