har (háruri), s. n. – Grație divină. – Mar. hare. Ngr. χάρις (Roesler 578; DAR), în parte prin intermediul sl. chari. Sec. XVI. – Der. harnic, adj. (înv., recunoscător; capabil; activ, harnic), cu suf. -nic, ca puternic de la putere (după Cihac, II, 136, urmat de DAR; Densusianu, GS, I, 350; Candrea; Scriban, din sl. charinŭ, cf. bg. haren „frumos”, neharen „leneș”; după ipoteza greșită a lui Diculescu 180, în legătură cu suedezul arnig „harnic”); neharnic, adj. (înv., nedemn; leneș); hărnici, vb. (a munci activ, a-și da silința); hărnicie, s. f. (capacitate, activitate, hărnicie). Cf. hărăzi, haram. Vezi definitia »

REFERENDÁR², -Ă adj. referitor la un referendum. (< fr. référendaire) Vezi definitia »

EUROPARLAMENTÁR, -Ă, europarlamentari, -e, s. m., adj. 1. s. m. Membru în Parlamentul European. 2. adj. Care ține de Parlamentul European sau privitor la acesta. – Din euro- + parlamentar. Vezi definitia »

NENUFÁR s.m. Nufăr. [< fr. nénuphar]. Vezi definitia »

MICROTIPÁR s. n. tipar cu litere foarte mici, microscopice. (< micro¹- + tipar) Vezi definitia »