TENDÓR s.n. (Tehn.) Dispozitiv pentru întinderea organelor flexibile de transmisie, de susținere, de legătură; întinzător, extensor. [< fr. tendeur]. Vezi definitia »

ÎNCHEIETÓR, -OÁRE, încheietori, subst. 1. S. m. (În sintagma) Încheietor de pluton = fruntaș, caporal sau sergent care merge în ultimul rând din pluton. 2. S. f. Cheotoare (la îmbrăcăminte). 3. S. f. Plantă erbacee cu florile galbene, pătate cu cafeniu, rău mirositoare (Sideritis montana). ♦ (Bot.; reg.) Vulturică. – Încheia + suf. -tor. Vezi definitia »

DĂLTUITÓR, -OÁRE, dăltuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dăltuiește. [Pr.: -tu-i-] – Dăltui + suf. -tor. Vezi definitia »

RETROPROIECTÓR, retroproiectoare, s. n. Aparat de proiecție folosit la retroproiecție. – Din fr. rétroprojecteur. Vezi definitia »

ÎNCURAJATÓR, -OÁRE, încurajatori, -oare, adj. Care dă curaj, care stimulează. – Încuraja + suf. -tor. Vezi definitia »