pogîrcí (-césc, -ít), vb. – 1. (Refl.) A se strînge, a se zgîrci, a se boți, a se plisa. – 2. A spicui, a culege spicele căzute. – Var. poghirci, Mold. pogîrji, pobîrci. Sl. grŭciti „a strînge”, cu suf. po-. Ultima var. s-a contaminat cu sl. pobirŭkŭ „culegere”, pabirŭkŭ „strugure necules”, sb. pabirčiti „a spicui”. Explicația din rom. numai pentru ultimul etimon (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 272), este insuficientă. – Der. poghircă, s. f. (Mold., stîrpitură, lepădătură; pleavă de cînepă). Cf. sgîrci, pobir. Vezi definitia »

incáci, -ce, adj. (reg., înv.) neastâmpărat, zburdalnic. Vezi definitia »

pochihéci (-ciuri), s. n. – (Mold.) Tindeche la războiul de țesut. Rut. popyhaty „a împinge” (Tiktin). Vezi definitia »

CALCI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „calcaros”, „(de) calciu”. [< fr. calci- < lat. calx – calciu]. Vezi definitia »

schivnicí v. schimnicí Vezi definitia »