Definita cuvantului triptic
TRIPTÍC, triptice, s. n. Tablou compus din trei părți separate (prinse în balamale în așa fel încât părțile laterale să se închidă peste cea din mijloc), pe care sunt pictate scene sacre și chipuri de sfinți, de zei etc. sau sunt scrise, sub formă de pomelnic, nume de ctitori, de domni etc. ♦ P. gener. Ansamblu alcătuit din trei părți distincte. – Din fr. triptyque.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu triptic
MUCÁRNIC, mucarnici, s. m. (Rar) Slujbaș care avea sarcina să aprindă și să stingă felinarele sau lumânările de pe străzi. – Mucar + suf. -nic. Vezi definitia »
FITOTÉHNIC, -Ă, fitotehnici, -ce, adj. Care aparține fitotehniei, privitor la fitotehnie. – Din fr. phytotechnique. Vezi definitia »
nóric, nórici, s.m. (înv.) sloven, noricean. Vezi definitia »
IZOCROMÁTIC, -Ă adj. 1. (despre două lumini) care produc aceeași senzație de culoare, când acționează simultan asupra vederii; izocrom. 2. (fot.) sensibil la toate culorile spectrului. (< fr. isochromatique) Vezi definitia »
ATMOSFÉRIC, -Ă, atmosferici, -ce, adj. Care aparține atmosferei (1), privitor la atmosferă, din atmosferă. – Din fr. atmosphèrique. Vezi definitia »