polisilabíe, polisilabíi, s.f. (înv.) caracteristică a unei limbi de a avea cuvinte polisilabice. Vezi definitia »

CLIMATOTERAPÍE s.f. Folosirea factorilor climatici în tratamentul unor boli. [Gen. -iei. / < fr. climatothérapie, cf. gr. klima – climat, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

RÁȚIE, rații, s. f. 1. Cantitate de hrană pe care trebuie să o consume un om sau un animal într-un timp determinat și care conține toate substanțele necesare desfășurării funcțiilor vitale ale organismului. 2. Număr constant care se adaugă la un termen al unei progresii aritmetice sau cu care se înmulțește un termen al unei progresii geometrice pentru a obține termenul următor. – Din lat. ratio, -onis, fr. ration. Vezi definitia »

ELECTROSPECTROGRAFÍE s. f. analiza formei complexe a unei electroencefalograme prin izolarea și înregistrarea sistemului de unde constituent. (< electro- + spectrografie) Vezi definitia »

PALEONTOLOGÍE s. f. știință care studiază viețuitoarele fosile descoperite în sedimentele scoarței terestre. (< fr. paléontologie) Vezi definitia »