CHERESTIGIRÍE s. f. v. cherestegerie. Vezi definitia »

mîníe (mâníi), s. f. – Supărare, furie. Lat. pop. mania, din gr. μάνια (Pușcariu 1087) cf. alb. mëni (Meyer 283; Philippide, II, 647). E dubletul lui manie, s. f., din fr. manie, cu der. maniac, adj., din fr. maniaque. Der. mînia, vb. (a irita, a înfuria); mîniac, s. m. (dansator, echilibrist), din ngr. μανιαϰός „nebun”, cu fonetismul apropiat de mînie (Tiktin), sec. XVIII, înv.; mîniecie, s. f. (șarlatanie), înv.; mînios, adj. (supărat, înfuriat). Vezi definitia »

soáie s.f. pl. (înv. și reg.) murdărie de grăsime. Vezi definitia »

BIRJĂRÍE, birjării, s. f. Ocupația birjarului. – Birjar + suf. -ie. Vezi definitia »

ACUZÁȚIE, acuzații, s. f. Acuzare, învinuire. – Fr. accusation (lat. lit. accusatio, -onis). Vezi definitia »