Definita cuvantului triumf
TRIÚMF, triumfuri, s. n. 1. (În Roma antică) Celebrare a unei victorii prin intrarea solemnă în oraș a comandantului biruitor, pe un car tras de patru cai albi și însoțit de un cortegiu din care făceau parte senatori, căpeteniile armatei și prizonierii făcuți în război, reprezentând cea mai înaltă onoare acordată învingătorului. ◊ Expr. A duce (sau a purta pe cineva) în triumf = a ridica (pe cineva) pe sus (purtându-l pe brațe sau pe un tron) în cadrul unui cortegiu solemn sau vesel. 2. Victorie, biruință de mare prestigiu; fig. succes moral, reușită, izbândă deosebită. [Pr.: tri-umf] – Din lat. triumphus, fr. triomphe.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu triumf
adj.ș.m.(f) 1.Persoana cu o comportare antisociala, fara moralitate, fara o constiinta sociala; 2.Persoana interesata doar de propriile nevoi, fara a lua in considerare efectele actiunilor lor asupra celor din jur (< engl. sociopath) Vezi definitia »
damf (-fúri), s. n. – 1. Presiune, mai ales exercitată de unele gaze. – 2. (Arg.) Curaj, avînt. Germ. Dampf „vapor” (Iordan, BF, VII, 225). Vezi definitia »
crâmf s.n. (reg.) bucată mare de pâine; cârfan, călcâi, strujen. Vezi definitia »
PARANÍMF s.m. (La vechii greci) Prieten al mirelui care mergea alături de el în car. [Pl. -fi. / cf. fr. paranymphe, lat. paranymphus]. Vezi definitia »
DAMF s.n. Abur. ♦ (Fam.) Miros de alcool pe care îl exală cineva sau ceva. [< germ. Dampf]. Vezi definitia »