Definita cuvantului bunătate
BUNĂTÁTE, (1 3, II) bunătăți, s. f. I. 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândețe; bunețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3. Faptă bună, binefacere. 4. Gust bun, plăcut. II. (Concr.) 1. (La pl.) Mâncare sau băutură (foarte) bună. 2. (Mai ales la pl.) Lucru de calitate (foarte) bună. 3. (La pl.) Averi, bogății. – Lat. bonitas, -atis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bunătate
CORDÁTE s.n.pl. (Zool.) Încrengătură de animale, cuprinzând peștii, amfibienii, reptilele, păsările și mamiferele, care se caracterizează prin prezența unui schelet axial; (la sg.) animal din această încrengătură. [Sg. cordat. / < germ. Kordaites, cf. fr. cordés]. Vezi definitia »
INSENSIBILITÁTE s. f. lipsă de sensiblitate; (fig.) nepăsare, indiferență. (< fr. insensibilité, lat. insensibilitas) Vezi definitia »
satiricéște adv. (înv.) în mod satiric. Vezi definitia »
SONORITÁTE, sonorități, s. f. 1. Însușirea de a fi sonor. ♦ Muzicalitate. ♦ Sunet sau grup de sunete (caracteristice); nuanță. 2. Proprietate a unor corpuri de a propaga și de a amplifica sunetele; rezonanță. – Din fr. sonorité, lat. sonoritas, -atis. Vezi definitia »
brabete, brabeți s. m. porumbel. Vezi definitia »