țipelí, țipelésc, vb. IV (reg.) a duce, a căra din greu. Vezi definitia »

marghioli, marghiolesc I v. t. 1. a fi inteligent în afaceri. 2. a se îmbogăți de pe urma capacității sale sexuale. II v. r. a face mofturi; a se alinta. Vezi definitia »

a se ține de vrăjeli expr. 1. a manifesta o atitudine excesiv de curtenitoare față de cineva; a fi suspect de săritor / de binevoitor. 2. a încerca să păcălească / să înșele pe cineva. Vezi definitia »

sirulí, sirulésc, vb. IV refl. (reg.) a se strădui. Vezi definitia »

OȚELÍ, oțelesc, vb. IV. 1. Tranz. A mări duritatea unei piese metalice prin călire. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întări, a (se) fortifica; a (se) căli. 3. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură, a se îmbăta. – Din oțel. Vezi definitia »