STUPEFIÁNT, -Ă, stupefianți, -te, adj., s. n. (Substanță medicamentoasă) care inhibă centrii nervoși, provocând o stare de inerție fizică și psihică și care, folosită mult timp, duce la obișnuință și la necesitatea unor doze crescânde; p. gener. (substanță) care, prin folosire repetată, dă naștere fenomenului de obișnuință; drog. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. stupéfiant. Vezi definitia »

DECREMÉNT s. n. (mat.) diminuare a valorii unei cantități variabile. ♦ (fiz.) ~ logaritmic = caracteristică cantitativă a vitezei de amortizare a unui fenomen oscilatoriu. (< fr. décrément) Vezi definitia »

NEIMPORTÁNT, -Ă, neimportanți, -te, adj. Lipsit de importanță (ca mărime, cantitate, valoare); neînsemnat. – Ne- + important. Vezi definitia »

LATINIZÁNT, -Ă adj. care urmărește latinizarea limbii. (< fr. latinisant) Vezi definitia »

REACTÁNT s.m. Fiecare dintre substanțele definite care iau parte la o reacție chimică. [Pron. re-ac-. / < engl. reactant]. Vezi definitia »