INSTALAȚIÚNE s. f. v. instalație. Vezi definitia »

UZUCAPIÚNE s.f. (Jur.) 1. Mod de dobândire a proprietății imobiliare prin efectul unei posesiuni prelungite. 2. Dobândire a suveranității asupra unui teritoriu prin exercitarea continuă și pașnică a autorității de stat asupra acelui teritoriu. [sil. -pi-u-, g.-d. art. uzucapiúnii] (din fr. usucapion, lat. usucapio) [morf. DOOM] Vezi definitia »

FONAȚIÚNE, fonațiuni, s. f. Ansamblul fenomenelor care produc vocea. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. phonation. Vezi definitia »

INTEROGAȚIÚNE s. f. v. interogație. Vezi definitia »

a pune (ceva) la bătaie expr. 1. a oferi ceva spre a fi cheltuit sau consumat. 2. a risca (ceva). Vezi definitia »