Definita cuvantului recriminare
RECRIMINÁRE, recriminări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a recrimina și rezultatul ei; acuzație, insultă, injurie. – V. recrimina.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu recriminare
INGURGITÁRE, ingurgitări, s. f. Faptul de a ingurgita; (rar) ingurgitație. [Var.: îngurgitáre s. f.] – V. ingurgita. Vezi definitia »
DISCÉRNERE s.f. Acțiunea de a discerne și rezultatul ei. [< discerne]. Vezi definitia »
ÎNDRĂZNÍRE s. f. (Înv.) Îndrăzneală. – V. îndrăzni. Vezi definitia »
ZICĂTOÁRE, zicători, s. f. 1. Frază scurtă, uneori rimată, asemănătoare maximei, prin care poporul exprimă în mod metaforic o constatare de ordin general, filozofic, un principiu etic, o normă de conduită etc.; zicătură, zicală, proverb. 2. (Reg.) Bucată muzicală; p. ext. instrument muzical. – Zice + suf. -ătoare. Vezi definitia »
NĂSCĂTOÁRE, născătoare, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Înv. și pop.) (Femeie) care naște sau a născut unul sau mai mulți copii. 2. S. f. (În Biserica creștină) Fecioara Maria, mama lui Isus. – Naște + suf. -ătoare. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z