Definita cuvantului tarabă
TARÁBĂ, tarabe, s. f. 1. Un fel de masă pe care negustorii (ambulanți) își expun și își vând marfa la târguri, în piețe sau pe străzi. ◊ Loc. adj. (Depr.) De tarabă = de calitate proastă, p. ext. mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul. – Din tc. tarab.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tarabă
POLIMIOZÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație concomitentă a mai multor mușchi. [Pron. -mi-o-. / < fr. polymyosite, cf. gr. polys – numeros, mys – mușchi]. Vezi definitia »
MANDARÍNĂ s.f. Fructul mandarinului2. [< fr. mandarine]. Vezi definitia »
ipotécă (ipotéci), s. f. – Drept pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanție. Gr. ὑποθήϰη (sec. XIX), și apoi din fr. hypothèque. – Der. (h)ipoteca, vb. (a pune ipotecă); (h)ipotecar, adj. (care are drept de ipotecă). Vezi definitia »
TURCOÁZĂ, turcoaze, s. f. (Livr.) Peruzea. – Din fr. turquoise. Vezi definitia »
CÓCĂ1 s. f. Aluat (pentru produse de panificație, de patiserie). ◊ Expr. (Fam.) A se face cocă = a se îmbăta foarte tare. ♦ Pastă cleioasă făcută din făină amestecată cu apă și întrebuințată la lipit (hârtie); pap. – Et. nec. Vezi definitia »