Definita cuvantului participiu
PARTICÍPIU, participii, s. n. Mod verbal impersonal și nepredicativ, cu forme deosebite după gen și după număr, denumind acțiunea suferită de un obiect. ◊ (În vechea terminologie a gramaticii limbii române) Participiu prezent = gerunziu. – Din lat. participium, it. participio, fr. participe.
Sursa: DEX '75
Sursa: DEX '75
Cuvinte ce rimeaza cu participiu
COLÚVIU s. n. Material detritic acumulat la baza pantelor și provenit din dezagregarea rocilor și din deplasarea fragmentelor lor pe versanții munților sub acțiunea gravitației. – Din fr. colluvium. Vezi definitia »
CONTRACCÍU, -IE, contraccii, s. m. și f. (Înv.) Persoană care încheie un contract de concesiune; concesionar. – Contract + suf. -giu. Vezi definitia »
valíu (-íi), s. m. – Guvernator al unei provincii turcești. Tc. (arab.) vali (Șeineanu, III, 127). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
PRESALÁRIU s. n. (în unele țări din Occident) alocație acordată absolvenților unei facultăți pe timpul cât nu sunt angajați. (< fr. présalaire) Vezi definitia »
MUȚÍU adv. (Reg.; în expr.) A lătra a muțiu = a lătra înfundat. – Probabil contaminare între mut și pustiu. Vezi definitia »