CHERAȚÍȚĂ, cherațițe, s. f. (Grecism înv.) Femeie cochetă (și afectată). – Din ngr. keratsítsa. Vezi definitia »

VÍLĂ, vile, s. f. 1. Denumire dată, în Imperiul Roman, unor reședințe rurale de pe domeniul agricol și pastoral exploatat de marii proprietari de sclavi. 2. Locuință cu înfățișare voit rustică, elegantă și spațioasă, situată într-o grădină. 3. (În evul mediu) Denumire care desemna diferite forme de așezări (obștea țărănească, satul liber, satul dependent de domeniul stăpânului feudal și, uneori, centrul urban). – Din lat., fr., it. villa. Vezi definitia »

TRÉMĂ s.f. 1. Semn format din două puncte orizontale, care se pune pe o vocală pentru a arăta că trebuie pronunțată separat de vocala precedentă sau pentru a-i modifica valoarea. 2. Poziție răsfirată a unui grup de dinți. [< fr. tréma, cf. gr. trema]. Vezi definitia »

șfărúță, șfărúțe, s.f. (reg.) sfoară mică, sforicică. Vezi definitia »

NEFRÓZĂ, nefroze, s. f. (Med.) Afecțiune cronică a rinichiului pricinuită de tulburări metabolice. – Din fr. néphrose. Vezi definitia »