MONDIÁL, -Ă, mondiali, -e, adj. Care aparține lumii întregi, privitor la lumea întreagă; răspândit, cunoscut în toată lumea; care antrenează și interesează lumea întreagă. ♦ La care participă întreaga lume (sau majoritatea țărilor). [Pr.: -di-al] – Din fr. mondial. Vezi definitia »

MITRÁL, -Ă, mitrali, -e, adj. Care se referă la valvula orificiului auriculo-ventricular stâng al inimii, care aparține acestei valvule, care afectează această valvulă. Insuficiență mitrală. Stenoză mitrală. – Din fr. mitral. Vezi definitia »

CERVICÁL, -Ă adj. Din partea posterioară a gâtului; de la ceafă. // (În forma cervico-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) partea posterioară a gâtului”, „(în formă de) gât”, „col”. [< fr. cervical, cf. lat. cervix – ceafă]. Vezi definitia »

AVOCAȚIÁL, -Ă adj. Avocațional. [Pron. -ți-al. / et. incertă]. Vezi definitia »

VERTICÁL, -Ă, verticali, -e, adj. Care este orientat perpendicular pe un plan orizontal; care are direcția căderii corpurilor; (sens curent) care este orientat drept (în sus). ◊ Dreaptă verticală = dreaptă care unește un punct de pe pământ cu zenitul respectiv. Plan vertical = a) (Geom.) plan care trece printr-o dreaptă verticală; b) (Astron.) plan care trece prin verticala locului. ♦ (Substantivat, f.) Linie dreaptă care cade perpendicular pe un plan orizontal; direcția urmată de această linie. ◊ Verticala locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. ♦ (Substantivat, n.) Semicerc al sferei cerești care intersectează un plan determinat de verticala locului și de un astru. ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau cade drept în jos (de la înălțime). – Din fr. vertical. Vezi definitia »