PIR s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu rizom târâtor, cu frunze liniare aspre și cu flori verzi, grupate în spice, care crește spontan, împiedicând dezvoltarea plantelor de cultură (Agropyrum repens). ◊ Pir pădureț = specie înaltă de pir, care ajunge până la 1 m, cu frunzele aspre, cenușii-verzui și cu spicul lung și subțire (Agropyrum caninum). – Din bg. pir. Vezi definitia »

CLONDÍR, clondire, s. n. Vas de sticlă cu gâtul scurt și strâmt, în care se păstrează băuturi. – Din bg. krondir. Vezi definitia »

singír (-ruri), s. n. – Lanț, legătură a acuzaților expuși la stîlpul infamiei. Tc. zincir (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

îmbír s.n. (reg., înv.) plantă originară din India, a cărei rădăcină are gustul piperului; ghimber. Vezi definitia »

cașmír (cașmíruri), s. n. – 1. Rasă de capre crescute în Cașmir. – 2. Țesătură fină confecționată din părul de cașmir. Fr. cachemire. – Der. chesmeriu, adj. (înv., de cașmir), din tc. Keșmir. Vezi definitia »