PANDEMÓNIU s.n. (Mit.) Loc imaginar situat în infern, unde se presupunea că se adună demonii; adunarea, sfatul demonilor. ♦ (Fig.) Adunare de bandiți, de oameni răi, de scelerați. [Pron. -niu. / < fr. pandémonium, cf. gr. pas – tot, daimon – demon]. Vezi definitia »

liúliu interj. – (Mold., Trans.) Interjecție alintătoare în cîntecele de leagăn. Creație spontană, cf. rut. ljuli-ljuli (Berneker 759; Scriban). – Der. liuliuț, s. n. (Maram., leagăn); lului, vb. (a adormi cu cîntece de leagăn), pare o creație inventată de N. Crainic. Vezi definitia »

PATRONÁGIU s. n. v. patronaj. Vezi definitia »

BIOSTIMULATÓRIU, -IE, adj. v. biostimulator. Vezi definitia »

STRÓNȚIU s. n. metal alb-argintiu, asemănător calciului, în natură sub formă de celestină și stronțianit. (< fr. strontium) Vezi definitia »