ACÁNTĂ, acante, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de plante erbacee decorative din familia acantaceelor, ale căror frunze mari, penate, uneori spinoase, și rădăcini sunt folosite în medicină (Acanthus). 2. Ornament arhitectonic caracteristic capitelurilor corintice și compozite; care imită frunzele de acantă (1). [Var.: acánt s. m.] – Din fr. acanthe, lat. acanthus. Vezi definitia »

tróiță (-țe), s. f. – 1. Treime. – 2. Triptic. – 3. Crucifix, rugă. Sl. (rus.) troica (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 423). – Der. troicinic, adj. (se zice despre imnurile liturgice care slăvesc Sfînta Treime), din sl. troičῑnŭ (Tiktin). Vezi definitia »

GĂUNOȘĂTÚRĂ s. f. v.găunoșitură. Vezi definitia »

ciocăníță, ciocăníțe, s.f. (reg.) șoarece mare de câmp; chițoran, gherlan. Vezi definitia »

HABANÉRĂ s. f. dans spaniol de origine cubaneză, cu o mișcare legănată, moderată, și figuri ritmice caracteristice; melodia corespunzătoare. (< sp., fr. habanera) Vezi definitia »