sfârșiciúne s.f. (înv.) sfârșeală; stare de leșin. Vezi definitia »

REBELIÚNE s. f. răzvrătire prin acte de violență și de amenințare cu forța față de organele de stat. (< fr. rébellion, germ. Rebellion) Vezi definitia »

RECONVENȚIÚNE s. f. (jur.) cerere reconvențională. (< fr. reconvention) Vezi definitia »

REVOLUȚIÚNE s. f. v. revoluție. Vezi definitia »

DIGRESIÚNE s.f. 1. Abatere de la un subiect principal; parte străină de subiectul tratat. 2. (Astr.) Alongație aparentă a unei planete în raport cu Soarele. [Pron. -si-u-, var. digresie s.f. / cf. fr. digression, lat. digressio]. Vezi definitia »