Definita cuvantului redhibitoriu
REDHIBITÓRIU, -IE, redhibitorii, adj. (Jur.) Care face să se anuleze o vânzare. – Din lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu redhibitoriu
LUTÉȚIU s.n. Element trivalent din familia pământurilor rare; casiopeiu. [Pron. -țiu. / < germ. Lutetium, fr. lutécium]. Vezi definitia »
IÓNIU s. n. element radioactiv, izotop al toriului. (< germ. Ionium, fr. ionium) Vezi definitia »
COMPENSATÓRIU, -IE adj. Care compensează. ♦ (Jur.) Care duce la repararea unei pagube. ◊ Daune compensatorii = sumă de bani care se plătește de către debitor creditorului pentru a-i acoperi pagubele rezultate din neîndeplinirea unei obligații. [Pron. -riu, var. compensator, -oare adj. / < fr. compensatoire, cf. lat. compensatorius]. Vezi definitia »
LAMBRÍU s. n. placaj de lemn, marmură care acoperă pereții unei încăperi. (< fr. lambris) Vezi definitia »
giubelíu, giubelíi, s.m. (înv.) 1. boier care poartă giulea. 2. (fig.) ișlicar, om retrograd, ruginit.
Vezi definitia »