Definita cuvantului răbufni
RĂBUFNÍ, răbufnesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A produce prin izbire sau prin cădere un zgomot surd și puternic; a (se) trânti, a (se) izbi producând un zgomot înfundat. ♦ Intranz. (Despre zgomote) A răsuna puternic. 2. Intranz. A izbucni cu putere; a țâșni, a năvăli. ♦ Tranz. A da drumul la..., a împrăștia. ♦ A năpădi. 3. Intranz. A-și exprima pe neașteptate și în mod violent nemulțumirea, după ce tăcuse mult timp. – Din răzbufni (înv. „a răbufni” < răz- + bufni).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu răbufni
stărăgní, stărăgnésc, vb. IV (reg.) a tărăgăna. Vezi definitia »
pironi, pironesc v. t. (intl.) a aresta, a închide. Vezi definitia »
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec. Vezi definitia »
BRĂDENI, com. în jud. Sibiu; 1.776 loc. (1991). Cetate sătească cu biserică (sec. 15-16). Pînă în 1965 s-a numit Hendorf. Vezi definitia »
puchiní (-nésc, -ít), vb. – A migăli, a-și strica ochii muncind. – Var. buchini, bu(n)ghini, bongheni, bungăni, bugini, bongăni, buchisi. Origine expresivă, după cum rezultă din finala expresivă -ni și din varietatea de forme. Unele var. au și sensul de „a bombăni”, cf. bodogăni. – Der. puchi (var. puchină), s. m. (urdoare), deverbal (din *puchin ‹ lat. *putulus, după Pușcariu 1393 și REW 6889; din lat. *put(u)lina ‹ *putulus, după Pascu, Beitrage, 12 și Pușcariu, Dacor., I, 415); puchiței, s. m. pl. (picățele, buline), probabil rezultat dintr-o contaminare cu picățele; împuchițat, adj. (cu picățele; pestriț). Vezi definitia »