MÚZICĂ s. f. 1. artă care exprimă cu ajutorul sunetelor sentimente și atitudini. ♦ ă sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile solare și de pulsațiile corpurilor planetelor. 2. știința sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului și armoniei. 3. operă, bucată muzicală, melodie; (p. ext.) totalitatea operelor muzicale. ♦ ~ ușoară = muzică cu caracter distractiv, adesea în ritmuri de dans. 4. formație instrumentală; orchestră. ♦ ~ militară = fanfară; (fam.) a-i face (cuiva) ~ = a-i face (cuiva) scandal. (< lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik) Vezi definitia »

TARTÍNĂ s. f. felie de pâine unsă cu unt și acoperită uneori cu brânză, salam, icre etc.; (p. ext.) sandviș. (< fr. tartine) Vezi definitia »

BÚHNĂ s. f. v. bufnă. Vezi definitia »

RUBANÁTĂ, rubanate, s. f. (Geol.) Textură a unor roci eruptive cu aspectul unor dungi, datorită alternanței diferitelor minerale. ◊ (Adjectival) Structură rubanată. – Din fr. rubané. Vezi definitia »

kalmấcă (limbă). s. f., g.-d. art. kalmấcei Vezi definitia »