Definita cuvantului răsucire
RĂSUCÍRE, răsuciri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) răsuci și rezultatul ei; răsuceală. 2. Defect al pieselor de cherestea produs la uscare, care face ca suprafața lor să devină elicoidală. 3. (Bot.; în sintagma) Răsucirea frunzelor = boală virotică a cartofului, a tutunului și a pătlăgelelor roșii, manifestată prin îngălbenirea și răsucirea frunzelor și oprirea din dezvoltare a plantelor. – V. răsuci.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu răsucire
ELECTRONIZÁRE, electronizări, s. f. Acțiunea de a electroniza și rezultatul ei. – V. electroniza. Vezi definitia »
DÍNSPRE prep. 1. (Introduce un complement care arată punctul de plecare al acțiunii) – Din direcția... 2. (Introduce un complement circumstanțial de timp) Cam spre..., aproximativ în momentul... Dinspre seară. 3. (Introduce un complement indirect care arată originea, descendența) – Din partea, după. Văr dinspre tată. – De4 + înspre. Vezi definitia »
AUTOAPRECIÉRE, autoaprecieri, s. f. Faptul de a se autoaprecia; autoevaluare. – V. autoaprecia. Vezi definitia »
VALOÁRE s.f. I. 1. Expresie a muncii umane materializată într-o marfă. ♦ Categorie economică proprie economiei bazată pe producția de mărfuri. 2. Sumă de bani care reprezintă echivalentul prețului unei mărfi, unui cec, al unei acțiuni etc. ♦ Rentabilitate, productivitate. 3. Mărime matematică asociată unei mărimi fizice, potrivit unui anumit procedeu. 4. Durata unui sunet muzical. 5. Sensul sau folosirea gramaticală a unui cuvânt. 6. (Pict.) Intensitatea unei culori. II. 1. Ansamblul calităților care fac un lucru bun, căutat, apreciat; însemnătate, importanță, preț. 2. Suma însușirilor pozitive ale unui om; (concr.) om care întrunește calități deosebite. [Gen. -orii. / < fr. valeur, it. valore < lat. valor]. Vezi definitia »
SCARIFICÁRE, scarificări, s. f. Acțiunea de a scarifica și rezultatul ei; scarificație. – V. scarifica. Vezi definitia »