jestrílă s.f. (reg.) specie de arțar cu frunze ovale; gladiș, verigar. Vezi definitia »

VOALÚRĂ s. f. 1. ansamblul velelor unei nave. 2. curbura suprafeței unei parașute deschise; pânza parașutei. (< fr. voilure) Vezi definitia »

SILVOSTÉPĂ s.f. Regiune de trecere între o zonă de pădure și o zonă de stepă, cu vegetație formată din arbuști; antestepă. [< fr. sylvosteppe]. Vezi definitia »

CATALÁZĂ s. f. enzimă care catalizează descompunerea peroxidului de hidrogen în apă și oxigen. (< fr. catalase) Vezi definitia »

REMANÉNȚĂ, remanențe, s. f. (în sintagmele) Remanență electrică = stare de polarizare a unui corp electric păstrată de acesta după anularea câmpului electric polarizator extern. Remanență magnetică = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic păstrată de acesta după anularea câmpului de magnetizare exterior. – Din fr. rémanence. Vezi definitia »