Definita cuvantului rădăcinos
RĂDĂCINÓS, -OÁSĂ, rădăcinoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Cu rădăcini mari sau mai multe. 2. S. f. (La pl.) Grup de plante cultivate pentru producerea rădăcinilor, care sunt utilizate în alimentația omului, în industrie sau ca furaje; (și la sg.) plantă din acest grup. – Rădăcină + suf. -os.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rădăcinos
pesăcós, -oásă, adj. (reg.) 1. nisipos. 2. (despre cartofi) cu aspect făinos. Vezi definitia »
TICĂLÓS, -OÁSĂ, ticăloși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care comite fapte reprobabile; nemernic. 2. (Înv.) (Persoană) care se găsește într-o stare jalnică; (om) vrednic de milă, sărman, nenorocit. – Ticală (înv. „mizerie”, et. nec.) + suf. -os. Vezi definitia »
MERCURÓS, -OÁSĂ adj. (Despre sărurile de mercur) Care conține mercur monovalent. [Cf. fr. mercureux]. Vezi definitia »
PREACUVIÓS, -OÁSĂ, preacuvioși, -oase, adj. (În titulatura dată unor clerici; adesea substantivat) Foarte cuvios, extrem de cucernic. [Pr.: -vi-os] – Prea + cuvios. Vezi definitia »
náos (náosuri), s. n. – Nava unei biserici. Mgr. νάος (Gáldi 212). Sec. XVIII. – Der. pronaos, s. n. (atriu), din mgr. πρόναος. Vezi definitia »