AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri, pe care lemnele purtate de apă sar în grămadă. – Azvârli + suf. -tor. Vezi definitia »

nereducătór, nereducătoáre, adj. (înv.) care nu se poate simplifica; ireductibil. Vezi definitia »

ÎNCETIȘÓR adv. Diminutiv al lui încet; încetinel (2). ♦ (Substantivat; în expr.) (A lua pe cineva sau a o lua) cu încetișorul = (a lua pe cineva sau a o lua) cu blândețe, cu tact, cu binișorul. – Încet + suf. -ișor. Vezi definitia »

ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care asediază. [Pr.: -di-a-] – Din asedia + suf. -tor (comp. it. assediatore). Vezi definitia »

ROPOTITÓR, -OÁRE, ropotitori, -oare, adj. Care ropotește. – Ropoti + suf. -tor. Vezi definitia »