OBIȘNUÍNȚĂ, obișnuințe, s. f. Faptul de a fi obișnuit cu ceva, de a avea un anumit obicei; deprindere, obicei; datină. ◊ Loc. adv. Din obișnuință = în virtutea deprinderii, potrivit obiceiului. ♦ (Rar) întrebuințare. [Var.: (înv.) obicinuínță s. f.] – Obișnui + suf. -ință. Vezi definitia »

a fi față expr. 1. a fi prost. 2. a fi răuvoitor. Vezi definitia »

GHILOTÍNĂ s. f. 1. instrument de decapitare dintr-un cuțit care alunecă pe două ghidaje peste gâtul celui condamnat. 2. (poligr.) mașină de tăiat hârtia. ◊ foarfece pentru tăiat foi de tablă. (< fr. guillotine) Vezi definitia »

BALASTIÉRĂ, balastiere, s. f. Loc de unde se extrage nisip sau pietriș. [Pr.: -ti-e-] – Fr. ballastière. Vezi definitia »

MAIOREÁSĂ, maiorese, s. f. (Fam. și pop.) Soție de maior. – Maior + suf. -easă. Vezi definitia »